Share this:

Este ora 10:30 dimineata … Undeva la etajul 1, sau poate 2, sau poate 3, din cladirea noua in care te-ai mutat anul trecut, stai pironit in fata automatului de cafea urmarind lichidul negru cum umple ceasca cu numele tau . Te-ai angajat de curand, pe o pozitie asa si asa, nu esti nici junior, dar nu esti nici pe varful Himalayei acolo unde privelistea este nemaipomenita, dar trebuie sa fii atent la orice pas … Nu, iti faci treaba exact si eficient, avand grija de cateva sute de clienti, sau poate programand zilnic TIR-urile care transporta marfa intre depozite, sau poate planifici promotiile trecandu-le prin toate culorile curcubeului, sau, cine stie, negociezi cu furnizorii contractele de materii prime, ori cauti solutii pentru a creste viteza liniilor de productie, sau, dezenezi complicate rapoarte financiare, ori, pentru a incheia, ai grija de toti bitii care trec prin kilometrii de cabluri aflate in podeaua si peretii cladirii … Iti iei ceasca, te asezi la birou si privesti pe geam coada nesfarsita de masini care asteapta la bariera . Totul este intepenit in jurul tau, masinile, macaralele de vis-à-vis, calculatorul … viata ta pare inghetata si searbada ca o economie in plina criza . De fapt si tu traiesti o drama, acasa te asteapta un apartament trist, aproape gol, mai ales dupa ce ea, cea cu care erai impreuna din timpul facultatii, te-a lasat, te-a parasit pentru un director de filiala de banca (una din acelea deschise peste tot in Bucuresti in locul Aprozarelor si merceriilor) cu o leafa mai rotunda si un viitor plasat mai in centrul orasului . I-ai explicat degeaba, cu “Ziarul Financiar” in mana, ca si bancile vor fi lovite de TGV-ul crizei, n-a vrut sa inteleaga, si acum singurul lucru care va mai leaga este un magnet cu chipul ei, uitat lipit de frigider .

Oftezi, vrei sa te apuci te treaba, te razgandesti, iei din sertar pachetul de tigari aruncat acolo acum 2 luni, atunci cand “te-ai lasat” si cobori jos la fumat . In drum, liftul se opreste la etajul 1, sau poate la 2, sau 3 si intra EA, fata de la Financiar, sau poate de la Marketing, sau Logistica, sau HR . Iti zambeste usor protocolar si involuntar isi aseza dupa ureche o suvita rebela de par . Gestul ei declanseaza instantaneu o reactie chimica exoterma in creierul tau, obrajii ti se inrosesc, iar privirea iti coboara spre mocheta cenusie . Liftul ajunge la parter, ii faci loc sa iasa si abia atunci incerci sa o “fotografiezi” cu coada ochiului, retina ta ramanand impresionata de ceea ce a vede: un trup sportiv, imbracat cochet, un profil cald si senin, ochi patrunzatori ce se asorteaza cu piatra pretioasa de la singura bijuterie purtata pe mana dreapta . Iti spune scurt “La revedere” si asta te blocheaza la propriu, pentru ca te trezesti ca uiti sa mai iesi si liftul te duce inapoi de unde ai plecat .

Ehehe, acum acum incepe cu adevarat calvarul tau . Te intrebi daca te cunoaste, apoi incerci sa afli tu numele ei . E simplu, apelezi la un coleg de incredere caruia i-o descrii … acesta, sincer, nebanuind nimic, iti da toate informatiile necesare, aducandu-te in pragul extazului . E clar, ai un punct de plecare si Arhimede, care cerea un punct de sprijin pentru a rasturna Pamantul, ti se pare un mic copil . Te reculegi putin si iti faci un plan de bataie pentru a cuceri, pas cu pas, o fortareata care, deocamdata, este mai sus decat o cetate dacica . Meticulos, incerci sa aduni toate datele despre obiectiv . Telefonul fix, este cel mai simplu : suni la Receptie si-l afli imediat . Dai apoi o cautare pe un folder accesibil tuturor, de pe retea, sperand sa gasesti niste poze cu ea, chiar de grup fiind . Nu ai noroc, dar in schimg gasesti un fisier cu date de nastere . Il deschizi ca un apucat, ii cauti numele tinandu-ti rasuflarea si … ai noroc, e acolo, constati cu surprindere ca este  mai  mica decat tine doar cu cativa ani si ca zodia ei pare compatibila cu a ta . Lasi serverul local si te napustesti pe Internet, vaslesti prin vreo 2-3 site-uri horoscopice, ii afli toate punctele tari, cat si putinele slabiciuni, va potriviti fifty-fifty, dar nu conteaza, nici Chiajna nu avea mai multe sanse in fata Stelei si pana la urma a razbit, zodiile sunt clare, asa ca treci la pragul urmator . Site-urile de socializare … Dai un search pe Facebook, asteptandu-te sa gasesti din poze cu ea de la mare … din pacate nu e acolo, dar nu disperi, probabil ca se ascunde sub nickname-uri de tip maimutzica sau fetitacuchibrituri . Iti indosariezi toate informatiile in neuroni, axoni si dendrite si treci la primul examen : o discutie telefonica . O suni pe interior, dupa ce timp de 10 minute ai format numarul pe jumatate si ai inchis de rusine, si, in sfarsit, dupa ce ii auzi glasul senzual ii spui lectia repetata ieri de 20 de ori in fata oglinzii . Daca este de la Financiar, o rogi sa te ajute cu un raport de cheltuieli sau de facturi din luna trecuta, daca este de la Marketing ii spui ca vrei sa participi la un eveniment organzat pe partie sau pe plaja sau intr-un club, daca este de la HR o intrebi cate zile de concediu mai ai, iar daca este de la Aprovizionare o rogi sa-ti retipareasca o comanda de acum doua luni . Primul contact fiind realizat, ii multumesti, iar daca ai norocul sa te cheme la ea pentru lista, comanda sau fisierul solicitat atunci deja ai castigat prima batalie . Nu inca si razboiul … Nu te grabesti, ii trimiti si intrebarea pe mail, astepti raspunsul ei si de abia atunci pornesti spre etajul 1, sau poate 2, sau poate 3 . Treci pe la Receptie, o ignori pe tipa de acolo care iti face aproape zilnic avansuri, nu e genul tau !, te aranjezi putin la baie si te prezinti la biroul ei . Nu stai mult, vreo zece minute doar, timp in care o privesti sfios, vorbind putin, monosilabic, indraznind sa ridici ochii doar cand ea este cu spatele la tine, moment in care iti scapa si un oftat, usor inabusit . Constati ca este super profi in meseria ei : te lamureste in doi timpi si trei miscari, si parca-parca, la sfarsit, inainte de a va desparti, iti pare ca ti-a zambit usor provocator . Sau este doar imaginatia ta patimasa, oricum esti nemultumit de tine insuti, ai fi vrut mai mult de la aceasta intalnire, iti dai cu pumnii in cap pentru ca ai fost incapabil sa-i faci in compliment sau sa deschizi gura mai mult . Te repliezi, ca generalul Eremia Grigorescu la Marasesti, pe pozitii dinainte stabilite, si iti schimbi planul . Te gandesti la metode copiate din filme : florile puse in banca din “Liceeni” ar fi o solutie , dar  nu, e  greu sa treci neobservat in tot spatiul unui etaj . Seara, la plecare, poate n-ar fi rau sa incetinesti masina si sa arunci o privire in statia microbuzului, poate este acolo, asteptand infrigurata, o poti duce pana la statia de metrou sau poate pana acasa chiar daca nu sta in drumul tau si ocololesti juma’ de Bucuresti … Iti dai seama ca se apropie “triunghiul mortii” : 14 februarie, 1 martie, 8 martie si incepi sa cauti toate boutiq-urile in speranta ca vei gasi un cadou haios si decent la pret (n-ai vrea sa o sperii cu comportamente de nabab) .

 

Incepi sa-i faci forward la mail-uri primite de la prieteni . Le selectezi cu grija, avand grija sa le excluzi pe cele licentioase si sa le trimiti doar pe cele cu pisicute, catelusi sau pe acelea care contin bancuri nevinovate sau texte de tip “pune-ti o dorinta” . Te uiti din ora in ora daca este activa si pe Messenger si intre timp repeti versuri eminesciene invatate “intr-a noua” : “Vino-n codrul la izvorul / care tremura pe prund” . Iar intr-o buna zi faci pasul cel mare . Profiti de faptul ca recent s-a deschis cantina la parter si o inviti la pranz . Inchizi ochii si astepti raspunsul ei pe care il citesti, cu rasuflarea taiata, acoprind ecranul cu mana si descoperind cate o litera asa cum filezi cartile le pocher . Raspunsul este DA si iti vine sa sari in sus de bucurie, dar nu poti, te-ar vedea toata lumea si asta nu se poate, este taina ta si nu vrei sa o afle nimeni . Cu toate ca in cateva ore, la cantina toti isi vor da seama ce se intampla .

Pleci inainte cu zece minute, refuzi, din nou, patrician, privirea zambitoare a fetei de la Receptie si te opresti in holul mare de la parter inchipuindu-ti ca esti fata ceasului (care nu mai exista !) de la Universitate . Ea soseste punctual, o admiri din nou si simti ca privirea ei iti goleste toate venele, creierul ti se blocheaza si faci prima greseala . O lasi pe ea sa intre prima, speri sa nu fi observat, ceva iti spune ca speri degeaba, te scuturi de emotii si preiei controlul la alegerea felurilor de mancare . Ai invatat cateva zile, pe de rost, tot meniul cantinei, ti-ai facut fise de pe Internet despre fiecare ingredient in parte si acum o sfatuiesti stiintific, bazandu-te pe vitamine si pe numarul de calorii, ce anume sa aleaga . Rade cristalin si iti arunca o privire luminoasa, rasufli usurat, ai marcat si tu, in sfarsit, un punct, egaland . La casa nu stii daca e cazul sa platesti tu si tava ei, hmm e totusi cantina, nu restaurant, treci peste asta si te concentrezi pe gasirea unei mese cat mai potrivite : nici prea retrasa ca sa dai nastere la barfe, nici prea apropiata de ceilalti pentru a putea discuta in liniste . Va asezati, iar senzatia aceea de blocare a tuturor simturilor revine, noroc cu ea, te remonteaza cu acelasi zambet cald, in sfarsit esti in stare sa-i spui ca ii sta foarte bine in albastru, plusezi cu mici lucruri haioase despre ceea ce faci tu zi de zi, ea mananca amuzanta, tie iti creste adrenalina si iti dispare pofta de mancare, esti aproape sa inscrii din nou si poate sa castigi, game-ul, setul si meciul – te gandesti sa o inviti undeva la un film, la cinema sau poate la shopping, cand … privirile ei se indreapta tot mai des catre telefon, care suna, luminandu-i fata ca un soare in comparatie cu becul de 100 W pe care l-ai aprins tu mai devreme . Telefonul suna pe melodia din “Love Story”, pe ecranul telefonului apare poza unui baiat, nici prea-prea, nici foarte-foarte, schimbul de replici este scurt : “Dragul meu te sun eu in 10 minute” si iti dai seama ca ai ramas tot in Divizia B . Mai schimbati doua-trei vorbe, de convenienta si va despartiti cu promisiunea (banuiesti ca nu se va intampla) sa va revedeti . Figura ta e buna de pus in revistele pentru caini, la pagina “Caine abandonat, caut stapan” si iti juri in gand ca nu o sa mai mergi cu liftul niciodata si ca o sa te concentrezi la munca de zi cu zi … asta pana cand o sa intalnesti o alta fata de Financiar, sau poate de la Marketing, sau Logistica, sau HR …

 

*poza de aici

Share this: