Am asistat astazi la mult-asteptatul si mediatizatul interviu pe care Robin Sharma, un apreciat “psiholog” de leadership, fin cunoscator al “sufletului” unui business, i l-a luat lui Richard Branson .
Multi-miliardarul englez, cunoscut pentru excentricitatea si pasiunea pentru business-urile extreme, a fost, pentru mine, cal mai autentic exemplu de om care priveste inapoi cu mandrie . Cu liniste, cu pace cu senzatia de implinire pe care ti-o da capatul unui drum . Un drum lung pe care l-a ales sa-l parcurga nu cu masina, nu cu trenul sau cu avionul, ci pe jos . Cautand obstacole, asumandu-si riscuri, orientandu-se pe loc, folosindu-si la maxim toate cele 5 simturi si mai ales dezvoltandu-si pe cel de-al saselea, cel de a face bani .
Dus de propria mama, la doar 4 ani, departe de casa si lasat sa-si gaseasca singur drumul inapoi, urcat pe bicicleta la 12 ani si “abandonat” la 50 de mile distanta, a reusit de fiecare data sa se orienteze si sa se intorca acasa la familie . Familie ce ii este si acum cel mai pretios lucru de pe lume . Si-a ales singur viata pe care a trait-o, fara sa fie influentat de nimeni, intr-un mod cu care i-a fascinat pe toti .
Vizibil emotionat, incercand sa fie cat mai clar si concis cu putinta, a povestit despre “nasterea” Virgin Airways, intamplata pe un aeroport din Insulele Virgine, atunci cand exasperat de anularea unei curse American Airlines a decis sa-si faca propria companie aeriana . Inceputa cu un Boeing 747 second hand si ajunsa acum la dimensiune galactice prin alaturarea navetelor cu care va duce turisti in zboruri sub-orbitale, este jucaria preferata a lui sir Richard, jucarie cu care spera sa faca fericiti cat mai multi oameni . Poate si din Romania .
Intrebat, paradoxal, ce ar lua cu el daca ar trebui sa locuiasca pe o insula pustie a raspuns imediat : sotia si laptop-ul . Si poate si ciocolata cu alune, placerea lui vinovata . De ce este intrebarea paradoxala ? Pentru ca el chiar locuieste pe o insula, Necker (ce ii si apartine), facand parte din paradisul Insulelor Virgine .
Prieten cu Nelson Mandela si cu arhiepiscopul Desmond Tutu, si-a dedicat anii din urma cauzelor umanitare, rezolvarii problemelor grave din Africa sau reducerii poluarii globale si emisiilor de carbon . Cum va spuneam nici sporturile extreme nu au fost uitate : a finantat o echipa de Formula 1 si a doborat mai multe recorduri de viteza pe apa, in aer sau pe uscat .
Pe scurt, un om exceptional, avand preocupari exceptionale .
Povestea mea nu se sfarseste aici, pentru ca magicul si-a facut aparitia in aceasta dupa-amiaza aglomerata a Bucurestiului . Am iesit din Sala Palatului, sub o ploaie rece si sacaietoare de mai . M-am indreptat spre Libraria Kretzulescu cu gandul sa mai cumpar cateva carti pe care le doream de mai mult timp . Am trecut de biserica cu acelasi nume, acompaniat din departare de cantecele, trompetele si strigatele suporterilor lui Atletico Madrid . Mergeam asa zgribulit si, deodata, am ramas intepenit . In fata mea, impingand un carucior ruginit,cu o sacosa rupta in mana, imbracat in niste haine largi, ponosite, dar curate, se afla … Richard Branson . Acelasi par alb-coliliu, aceleasi cute pe frunte, aceiasi ochi limpezi si albastri . M-am oprit siderat, nestiind ce sa fac : sa-l salut sau sa trec mai departe . Privirea lui muta, implorand pentru un ban sau o bucata de paine, m-a trezit . Si am observat atunci diferenta : lipseau mustata si barba si parca era si mai mic de statura . Mi-am scuturat capul de viziunea avuta si am intrat in librarie . N-am stat prea mult, mi-am luat o carte cu intamplari povestite de cativa intelectuali romani (Ana Blandiana, Mircea Cartarescu, Oana Pellea, etc) despre relatia lor speciala cu bucataria si “cratita” . Iesind, l-am vazut din nou si mi-am zis : “Daca cumva o fi el, deghizat, pus pe sotii, savurand inca o experienta extrema . Nu, nu se poate, ar fi prea absurd .” Si gandul acesta mi-a fost spulberat atunci cand, trecand prin parcare, in zgomotul nebun al fiestei spaniole, am vazut intr-un Jaguar [djaguar] negru, prin fereastra din spate, profilul ars de soarele Caraibelor al “ultimului Virgin al Planetei” .
*foto de aici
