Intr-un mall
O bunicuta, cu o haina de piele fluturand peste un pulover de lana, trece in fuga pe langa mine, agitand in mana un portofel . A fugi este mult spus, pentru ca varsta, reumatismul si aglomeratia de la acea ora o faceau sa nu depaseasca viteza unui carucior ce aluneca pe o panta de 5 grade cu un coeficient de frecare miu . “Doamnaa, doamnaaaa”, striga ea spre o cumparatoare de aceeasi varsta, cu o sacosa in mana, ce discuta linistita, la 20 de metri in fata ei, cu o prietena . Cea apelata a auzit intr-un tarziu strigatele disperate si s-a oprit . Doamna cu portofelul in mana si-a intrerupt fuga, si-a pus hainele in ordine si, respirand greu, zise : “Ati stat langa mine pe banca din fata magazinului de animale, dupa ce ati plecat am gasit portofelul acesta, cred ca e al dumneavoastra” . Doamna cu sacosa se lumina la fata, dupa ce se cauta instinctiv prin buzunare, si spuse linistita : “Da, este al meu, va multumesc mult” . Portofelul trecu dintr-o mana in alta, cele doua sexagenare continuand apoi sa discute pe diferite teme la moda : nepoti, chiftelute, goblenuri si macrameuri . O scena normala as spune, o normalitate intarita de prezenta unui gardian, imbracat intr-o uniforma de culoarea ciresei amare . Cu sireturile descheiate si cureaua cazuta sub burta, barbatul purta o convorbire insufletita la statia din dotare : “Sefu’, sefu’, pot sa ma duc si eu doua minute la toaleta . Ca nu mai pot …”
Dragoste de corporatisti
Ora pranzului, undeva intr-o parcare a unei cladiri de birouri din Pipera .
Doua masini rosii opresc la o distanta de 20 de metri . Una este “branduita” cu o marca de bere, cealalta cu numele unei cunoscute firme de birotica . Cea de la bere este un Matizel, cam ponosit, alergat pe toate coclaurile Bucurestiului in cautare de comenzi si recuperare de bani . Cealalta, a ei, e un Hyundai nou, cam micut, dar asortat cu fustita rosie cu buline albe, tip Minnie Mouse, pe care posesoarea si-a trage peste genunchi la coborarea din masina . Avantaj ea . El se apropie de fata, se simte de la distanta zambetul pereche de pe fetele lor, isi dau mana, se ating, vorbesc doar cateva secunde si, brusc, el o prinde cu ambele maini de cap, i-l misca in dreapta cu 10 grade si o saruta apasat pe buze . Ea nu protesteaza, dimpotriva, il cuprinde cu mainele subtiri, bronzate, dupa gat si ii raspunde la sarut, potrivindu-si mai bine gura peste gura lui . Stau asa inlantuiti cateva minute, facand miscari de oscilatie a capetelor, cautand sarutul ideal si pozitia in care sa aiba cat mai multe puncte ale corpurilor in contact. El isi coboara, periculos, mainile catre posteriorul ei frumos arcuit, acoperind in final jumatate din bulinele de pe fusta . Avantaj el . Un claxon razlet, emis de un autobuz la o trecere de pietoni, ii trezeste pe amandoi, si se despart instantaneu, cu o simpla atingere a mainilor, el cu un zambet blocat pe fata, ea cu ochii inlacrimati acoperiti de o suvita rebela de par . Fata se urca in masina, aranjandu-si din nou fusta si coborand parasolarul cu oglinda in care isi reface, cu pricepere, rujul de pe buze . Baiatul se arunca in masina si porneste primul, cupland motorul in viteza intai in timp ce tine telefonul mobil intre cap si umarul drept . Se grabeste la un client care vrea 20 de navete de bere . Avantaj noi, consumatorii .
La semafor
Stateam intr-o dimineata in coada nesfarsita de la semaforul din Piata Presei . Pe banda a doua . Pe prima, langa trotuar, paralel cu mine, opreste un Megane model 2006 . Bine intretinut, lucios, ingrijit de o mana priceputa de barbat . Genul ce este atent la orice zgarietura si care, la o grindina, isi acopera mai intai cu paturi masina si apoi isi baga copiii in casa . Asadar, langa mine opreste o masina normala, nici BMW, nici Trabant . De la volan se da jos el, imbracat corect, corporatist, pregatit sa-si inceapa munca intr-unul din cuburile de metal si sticla din apropiere . Din dreapta coboara ea, sotia, cocheta, zvelta, usor crispata . El se urca pe trotuar si priveste atent tabloul alcatuit din ea si masina . Sau, mai corect, alcatuit din masina si ea . Femeia ocoleste cu atentie automobilul si se urca la volan, in locul barbatului . Porneste, baga in viteza intai si uita sa accelereze . Masina refuza s-o ia din loc si, incapatanata, se intepeneste pe cele patru roti . Barbatul se incrunta, trage aer in piept si are un impuls de a se repezi in ajutor, pe care si-l reprima atunci cand isi da seama ca este privit de ochii soferilor din spate . Sotia mai are o incercare, reusita de data asta, si vad parca o lacrima discreta in ochiul cu care se uita pe furis spre trotuar . Stie ca este privita si analizata si ca va primi evaluarea diseara, acasa . Porneste din loc, rasufland usurata, si ii face moale cu mana barbatului ce isi recuperase, intre timp, respiratia . Lucrurile revin la normal, el se indreapta spre birou, gandindu-se la cifre, planuri si PowerPoint-uri, ea isi pune ochelarii de soare si imi arunca un zambet luminos, cerandu-mi voie, din priviri, sa treaca in fata mea . Nu rezist, ii fac loc si ma bucur de multumirile transmise prin intermediul luminilor de avarie . Coloana inainteaza greu, iar culoarea verde a semaforului e din ce in ce mai departe .
