Ecranul cu cristale lichide al telefonului arata ora 7:30 . AM . Bianca statea la parter, in fata liftului, asteptand ca usile automate ale acestuia sa se deschida . Nu rostise nicio incantatie magica, apasase pur si simplu pe butonul pe care scria “1” . Ar fi luat-o pe scari, dar tocurile subtiri, inalte, ale sandalelor albe, elegante – o oferta speciala pe care nu si-o putuse refuza – nu meritau chinuite pe cele 22 de trepte de beton .
Usile se deschisera silentios la etajul 1 si Bianca simti ca era gata sa inceapa o noua zi . Trecu cardul prin fata cititorului de la receptie si se avanta hotarata spre biroul racoros . Venise bineinteles mai repede pentru a scapa de traficul nebun de la orele micului dejun si a prinde momentele in care temperatura nu trecea inca de 25 de grade Celsius . In biroul erau 24 si stia ca aerul conditionat, aliatul sau drag, va lupta sa le tina asa .
Se tranti in scaun, isi scoase rapid sandalele pretioase din picioare si le inlocui cu o pereche de balerini, usori si comozi, ascunsi sub birou . Isi extrase cu un usor efort laptop-ul din geanta (“Astia de la IT o fac special, ne pun sa caram cele mai grele laptop-uri din lume !’) si il aseza cu grija pe birou . Il misca putin astfel incat baza lui sa faca un unghi de PI radiani cu mouse pad-ul colorat, castigat la o promotie de ulei de masline . Porni calculatorul si, din experienta, stiind cate minute dureaza incarcarea tuturor programelor, porni intr-un tur de recunoastere . Pe dulap, langa poza de acum 4 ani, de la ultimul team building, (“Ce supla eram pe atunci, numai cantina de la parter e de vina !”) gasi cateva foi de flipchart pe care le adusese de la ultimul meeting cu tot departamentul . Le desfacu, dadu parca aprobator din cap la cateva propozitii citite acolo, si le impaturi, punandu-le la loc pentru a le descifra pe indelete, mai tarziu . Se apropie de ghiveciul masiv in care crestea o planta verde-rosiatica, exotica si culese cu varful unghiilor lacuite cateva frunze uscate pe care le plasa cu precizie in cosul pe care scria “HARITE” .
Se auzira cateva beep-uri, semn ca, laptopul isi facuse cu constinciozitate treaba, si se aseza din nou pe scaunul pe care acum il regla pe inaltime pentru o folosire mai indelungata . De cel putin o ora, pana la primul meeting din ziua aceasta, timp in care isi va citi ultimele mail-uri, isi va modifia status-ul pe Facebook (“Busy at work”), va comenta tinutele din week-end ale prietenelor de pe aceeasi retea si va verifica si cat a cheltuit Vali, sotul ei, ieri cu baietii la o “partida de tenis de camp” . Dar mai intai si mai intai, ca un general care isi inspecteaza dis-de-dimineata trupele, arunca o privire incruntata peste suprafata biroului . Toate pareau la locul lor : cana de cafea pe care scria cu litere de o schioapa numele ei, poza inramata cu cei doi copii si cu Vali in concediu, anul trecut, in Turcia, cateva mostre de suporturi de servetele si desfacatoare de capace, o ascutitoare sub forma de iepuras, sterpelita de la ala micu’ (nu suporta creioanele mecanice, scria doar cu creioane de lemn, precis si frumos ascutite), doua facturi ratacite care asteptau sa fie duse la Finaciar, un caiet de matematica care avea pe ultima pagina 23 de insemnari deasupra carora scria cu litere mari “TO DO”, cateva reviste de marketing care acopereau, complet neintentionat, doua numere de “Cosmopolitan” si telefonul fix ce avea cordonul receptorului rasucit de la ultima convorbire purtata in picioare, “maturand” toata incaperea, cu seful ei ce o sunase nervos din concediu, tocmai din Napoli .
Trase aer in piept, isi deschise “mail-ul”, descalci firul telefonului, arunca cele doua reviste “de femei” in geanta (“Las’ ca le termin acasa !”), bifa 15 task-uri din lista de pe caiet, sorbi doua inghitituri din cafeaua care se racise, fila facturile urmarind data scadentei si arunca obiectele promotionale undeva intr-un sertar . Gata, biroul era aproape gol, pe el trona doar laptop-ul, ca un liliac negru cu aripile deschise, si tastele lui ii asteptau atingerea degetelor ei, fine si delicate . In camera erau 25 de grade Celsius, o noua zi fierbinte era gata sa inceapa .
*poza de aici
