Bianca statea de 10 minute nemiscata, cu respiratia redusa la minim, strangand puternic in pumnul stang obiectul de metal . Era o banala cheie de otel, cu partea bombata invelita intr-un plastic negru, fin . Iar de ea era legat, cu o sarma subtire pe care o mai folosesti la vechile sigurante de 5 Amperi, un colt de carton, rupt dintr-o cutie de toner gasita langa imprimanta . Pe el era scrisa, cu marker negru, o combinatie de cifre si de litere . Dar lucrul cel mai extraordinar, cel care o facea sa nu-si miste ochii nici macar cu un grad in sus, in jos, la stanga sau la dreapta, era in fata ei . Se mai blocase la fel acum doua saptamani, cand pe masuta din holul apartamentului ei din Giurgiului gasise una din cheile de la usa, asezata langa un bilet mazgalit in graba cu un pix cu gel ; recunoscuse scrisul lui si reusi sa descifreze ultimele trei litre dintr-un cuvant : …DIO . Statuse asa ca o rufa intinsa la uscat pret de cateva zeci de minute, cu ochii intepeniti in cheia Yale . Cand sangele incepuse sa-i circule din nou prin vene, lua cheia, o impaturi in hartia pe care, din ura, nici macar nu o citise, si o arunca de la inaltimea etajului 7 inspre plopii din fata blocului . Se auzi un sunet stins, de metal cazut pe asfalt, care o elibera din starea de hipnoza in care picase . Dar sa revenim in garajul de la P-1 … Spuneam ca o cheie, o altfel de cheie, ii produsese un blocaj mental vecin cu extazul . Iar combinatia de litere si cifre, de pe cartonasul maroniu se regasea, in dublu exemplar pe doua tablite prinse in fata si in spatele masinii . Pentru ca da, ati ghicit, obiectul alb si frumos care ii paralizase toate simturile era o masina nou-nouta . Fusese chemata acum o ora la HR, i se inmanase “celebra” cheie si apoi coborase val-vartej in subsolul cladirii sa vada minunea . Un Audi negru trecu zgomotos (vorba vine, Audi e mai silentios decat o trotineta !) pe langa ea si o trezi din reverie . “Aoleu, ajung de rasul intregii cladiri daca mai stau asa ca bleaga”, isi zise cu naduf . Prinse hotarata cheia intre police si index si o introduse in orificiul din usa . Rasuci scurt o data si usa se deschise larg . Adulmeca ca un expert aerul din interior : “Hmmm, miroase a plastic, parca e un magazin de jucarii chinezesti, maine o sa cumpar niste betisoare parfumate si o sa le ard inauntru” . Se aseza pe scaunul din stanga, prinzandu-si tocul stang, inalt de 7 cm, de la pantofii CK, in pedala din mijloc . “Fir-ar sa fie de ambreiaj, mi-a rupt pantofii ! Si asa, erau cadou de la el, o sa-i arunc in primul tomberon … O sa-mi aduc o pereche de balerini, sa-i folosesc numai la sofat, iar de maine o sa umplu portbagajul cu espadrile, sandalute fara toc (am ochit o pereche in Mall la Baneasa) si, pentru ca vara iti faci sanie, si o pereche de mocasini, o minunatie, i-am luat la reducerile din februarie .” Intuitia ei versata descoperi imediat oglinda din parasolar, mana i se duse instantaneu in poseta, de unde scoase un ruj, micut, de serviciu . Il apasa pe buzele uscate de emotia intalnirii cu “obiectul magic” si il misca fara sa depaseasca conturul acestora . Zambi satisfacuta in oglinda dezvelindu-si zambetul strengaresc . “Nu stie el ce-a pierdut ! Dar lasa, o sa ies din nou “pe piata”, iar masina asta va fi atuul meu secret “ . Isi continua cercetarea stiintifica si descoperi uluita inca doua oglinzi, una in stanga, aproape de ea, cealalta in dreapta, la doua lungimi de curea Channel . Se apleca incercand sa-si vada ochii, de care era atat de mandra, in cea din stanga, dar se lovi lejer de geamul lateral . Se stramba usor de durere si isi puse cheia metalica, rece, pe locul unde ar fi trebuit sa creasca un cucui . Ii multumi in gand mamei pentru sfaturile primite in copilarie si il bombani din nou pe el pentru simplul fapt ca odata, intr-o iarna, se lovise, la fel, cu capul de geamul usii de la balcon atunci cand ii aducea lui un borcan de muraturi “sa se dreaga” . Curioasa, isi opri privirea asupra volanului . Apasa usor pe centrul lui si un Si Bemol tasni din claxon . In spatiul finit de la subsol, sunetul avu efectul unui uragan, dar nimic nu se darama in jur, asa ca rasufla usurata . Fascinata se apuca sa miste manetele, intrerupatoarele si butoanele de pe bord . Ca lovita de o furtuna electromagnetica masina incepu sa-si miste haotic stergatoarele, sa-si aprinda intermitent farurile si sa-si coboare ritmic geamurile . Bianca se sperie imediat si ridica ca arsa maine de pe orice putea fi atins . “Taifunul” isi domoli energia cinetica si stergatoarele, geamurile si farurile revenira la locul lor . “Ma grabesc, doar pirostriile nu sunt in stare sa le “gasesc” mai repede, ia sa o iau mai usor, ajunge pentru prima zi . Ma duc sa dau o raita prin magazine, poate gasesc un ursulet roz sa-l agat de oglinda retrovizoare si o husa in forma de inimioara in care sa imbrac schimbatorul de viteze .”
Iesi sprintena din masina, dadu sa plece spre scari, dar se intoarse fulgerata de o idee . Scoase celebrul ruj, de serviciu, din poseta, il incerca usor pe dosul palmei si scrise mare pe geamul din stanga spate : “Bianca + Toyota = Love ! “ . Isi tuguie buzele intr-un sarut adresat motorului ascuns sub capota si o zbughi cu ochii in lacrimi pe scarile ce duc la parter . In urma ei se auzi un oftat mecanic, de usurare . Sau poate de tristete … Sau poate se dezumflase un cauciuc … Singurul martor al scenei finale, un agent de paza ce se ascundea de arsita de afara, a povestit multe zile in sir dupa aceea cum a vazut el o masina care a suspinat si careia ii curgeau lacrimi “din ochi” . Un singur lucru este limpede, in acea zi, Bianca si-a sters hotarata profilurile de pe toate site-urile de matrimoniale sau socializare . L-a lasat doar pe cel de Facebook, cu o singura mentiune : “in a relationship” . Nu vom sti, poate niciodata, cu cine …
*poza de aici
