Dincolo de orice organigrama si ierarhie bine stabilite, in interiorul unei companii se afla bineinteles visele si sperantele celor care proaspat fiind angajati se gandesc la o pozitie cat mai buna, pe care sa o obtina in cat mai scurt timp si cu un efort cat mai mic . Asa cum in fizica exista modelul lui Bohr sau cel al lui Rutherford pentru a descrie structura unui atom, asa si in viata noastra de zi cu zi intalnim modele mai mult sau mai putin demne de urmat . Este deja clasic exemplul soferului ajuns director de vanzari, dar acesta nu este atat de impresionant si de interesant, in acelasi timp, asa cum este ascensiunea inceputa ca secretara si sfarsita undeva dincolo de pragul imaginatiei noastre . Se pare ca limita aceasta se duce usor catre infinit …
Povestea incepe cu a fost odata ca niciodata o tanara absolventa de facultate, de preferat ASE-ul, care isi incepe activitatea profesionala ca secretara . La Vanzari, HR sau Logistica . Un job decent, care oficial se cheama asistent sau analist . Dar care este imaginea in oglinda a secretarei pre-revolutionare, cea care facea cafele din pachetele aurii primite de la diversi indivizi ce aspirau la bunavointa sefului sau cea care dadea constiincioasa legatura in biroul cu usa capitonata atunci cand suna cineva important de la Centru . Astazi tehnica moderna – automatele de cafea, e-mailul, telefonul mobil – a cam redus atributiile unei asistente, ei nemairamanandu-i decat sa ajusteze prezentarile in PowerPoint, sa se ocupe de rezervarile la avioane sau sa programeze intalnirile sefului cu alti parteneri interni sau externi . Bineinteles ca a continuat sa fie aceeasi prietena, colaboratoare, confidenta si am… am niste retineri in a continua sirul insusirilor unei secretare perfecte …
Statistic, daca locul de munca se afla la Bucuresti si nu undeva la exremitatile hartii Romaniei, dupa doi-trei ani, personajul nostru (secretara, asistenta, etc) este promovata . Ambitia, constiinciozitatea, perseverenta, si nu in ultimul rand ponturile prinse din zbor ii deschid orizonturi noi . Oportunitati care se pot numi cat se poate de diferit : contabil la Financiar, coordonator la Marketing, auditor, planner, specialist la Aprovizionare sau poate chiar un rol mic, dar important, in noua echipa de SAP.
Viata ei se schimba deja . Nelinistea si nesiguranta unui job destul de decorativ sunt spulberate si inlocuite cu un traseu precis conturat, presarat cu multe obstacole dar si cu mute satisfactii, un drum la capatul caruia se vede, chiar daca destul de neclar, chiar si o pozitie manageriala .
Eroina noastra se arunca cu toata energia in vartejul nebun al schimbarilor . Unele, cum ar fi relocarea, substantiale . Si asa incep sa fie bifate si alte loactii mai mult sau mai putin intersante : Ploiesti, Constanta, Oradea, Timisoara, Iasi, etc . In care va cunoaste oameni noi si in care va alerga dupa o garsoniera centrala care sa fie complet mobilata si cat mai primitoare seara cand se intoarce acasa rupta de oboseala . Va suporta comentariile rautacioase ale localnicilor :”Uite, a venit si asta sa ne invete ce sa facem !” si mai ales ale partii feminine, banuitoare si invidioase pe hainele si parfumurile aduse din Bucuresti, inca ne-lansate in acel loc “in care nu se intampla nimic “ .
Va simti si tainicii fiori ai dragostei … Un coleg, asa si asa, nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar amabil si saritor, (a ajutat-o sa care un fotoliu nou-nout de la un magazin de mobila, obiect identic cu cel lasat in Bucuresti in casa parintilor, vremelnic parasita), o va insoti in zilele de week-end prin tot felul de locuri vechi, inca purtatoare de amprente medievale . Plimbarile lor se vor fi sfarsit in restaurante in care el ii oferea, la desert, timid un buchet de trandafiri sangerii, iar ea ofta, sufocata de emotie, si isi apropia buzele moi si umede de obrazul lui, proaspat barbierit . Nu-l incuraja prea mult, stia ca mutarea ei este temporara (deja se gandea cum sa trimita fotoliul proaspat achizitionat la Bucuresti) si ca rana unei iubiri neimplinite va ramane vesnic deschisa .
Intr-adevar, dupa cateva luni de exil in provincie, o alta promovare fireasca o aduce inapoi in Capitala . Mai puternica si mai hotarata se va arunca nebuneste in haurile adanci ale celor mai grele si mai imposibile proiecte . Experienta centrifugala o va ajuta sa treaca usor de blazarile colegilor si sa inlocuiasca timiditatea din fata sefilor cu o atititudine deschisa, pozitiva, datatoare de incredere . Rezultatele nu au incetat sa apara, incet-incet “glasul” ei a inceput sa prinda greutate, proiectele interne au capatat si o componenta externa : colaborarile cu omologi din alte tari s-au intetit, a devenut din ce in ce mai cautata pentru experienta si sfaturile ei . Perioada – de acum indepartata – uceniciei printre cafele, programarilor de tot soiul : de la dentist pana la instalator, fusese uitata o ca umbrela intr-un vagon de tren, niciodata nu s-a mai intors dupa ea …
Cu toate acestea, ca intr-o poveste, zilele treceau mult mai repede, timpul zbura cu o viteza ametitoare, lucruri care altora li se intamplau firesc, natural, o evitau precum schiorii care ocolesc obstacolele de la slalom . Statea tot cu parintii, luase niste bani de la banca pe care ii folosise ca avans la un apartament cu doua camere ce nu se mai termina (deh, criza era un lucru cert pentru toata lumea !) iar dragostea ii juca mereu feste . Erau cativa colegi care ii faceau o curte discreta, usor-insistenati, dar nu avea ochi pentru ei, erau ori prea necopti, naivi si romantici, ori prea versati, urmarind succese pe termen scurt . Intretinea, usor amuzata, o relatie virtuala cu un italian simpatic si exuberant pe care il cunoscuse la un MIT (sau poate la un meeting de SAP) si care, cu abilitate, o intrebase intr-o zi, pe mail, daca ii plac bruschetele cu masline . Aici o nimerise, era moarta dupa bucataria italiana si, mai ales, dupa preparatele mai sus-mentionate . Asa ca in fiecare zi pierdea cate o jumatate de ora schimband impresii, pe mail, despre “cucina italiana”, si nu numai, ajungand pana la moda si chiar la Formula 1 . Propunerea unei vacante in doi in Toscana a venit firesc renascandu-i gandurile care se terminau invariabil cu imaginea unei coronite albe, de lamaita . Da, pentru ca in jurul ei, colegele cu care mai iesea la un shopping, sau la un film 3D, facusera pasul cel mare, erau la casa lor, unele chiar cu copii . Si incepusera, fara sa-si dea seama, sa-i dea ei, fosta lor partenera de discutii interminabile despre “ce vor barbatii de la noi”, sfaturi cu incarcat iz ironic : cum sa-si puna busuioc sub perna, cand sa bea apa neinceputa de la fantana (de parca ar exista fantani in Bucuresti !) si tot asa, tot felul de leacuri babesti de iubire . Le ignora imperial, stia ca odata si odata, tot i se va intampla, o apucau disperarile doar atunci cand mai descoperea cate un fir alb de par sau in dimineatile cand cifrele cantarului o luau razna in sus . Intotdeauna insa se echilibra perfect punand pe celalalt talger al balantei succesele de la birou . Si nu erau putine … Cenusareasa de acum cativa ani se scuturase de hainele vechi si imbracase unele frumoase si stralucitoare . Emana in jur incredere si buna dispozitie . Cu forta si aplomb rezolva orice problema : de la Excel-uri interminabile, cu formule pe care nici cei de la IT nu le puteau descifra, pana la strategii sofisticate de Vanzari, HR sau Marketing prinse ca si puncte cheie in planurile anuale ale Companiei . Cei din jur o indrageau, veneau la ea sa-i ceara sfatul, nu numai in chestiuni ce priveau job-ul de zi cu zi, ci si pentru lucruri personale, ca de exemplu, alegerea celei mai potrivite nuante de make-up sau cum sa-ti platesti facturile pe Internet …
Povestea mea se apropie de sfarsit . Nu am vrut sa sa fiu sarcastic sau, din contra, prea lingusitor . Am incercat sa privesc detasat si obiectiv un fenomen ce se petrece zilnic sub ochii nostri .. O ascensiune fireasca pe care orice femeie puternica si sigura pe ea si-o doreste si, ceea ce este si mai placut, si-o indeplineste …Pentru ca dincolo de imaginea de succes, se afla, sunt sigur, o straduinta si un efort ce nu vor putea fi vreodata masurate . O incredere in fortele proprii si o energie de care ele, delicatele nostre colege, sunt totdeauna capabile . Si cu care vor supune intotdeauna comportamentul nostru, masculin, dominator si frust …
*poza de aici
