Femeia singura . Gospodina

Nu stiu daca cineva a facut vreodata o statistica despre femeile singure din Romania . Singure insemnand, in sensul propriu al cuvantului, ca nu au un partener caruia sa-i pregateasca micul dejun, pe care sa-l care in fiecare week-end prin mall-uri sau cu care sa petreaca vacantele la bulgari . Cred ca sunt multe si eu le-as imparti in mai multe categorii : femeia-gospodina, femeia-de cariera, femeia-abtibild, femeia-de gheata, femeia-trofeu  si tot asa .

Azi vom trece in revista femeia-gospodina, cea care este dedicata trup si suflet pasiunii pentru bucatarie, curatenie si copii . As mai numi-o si femeia casnica . Cea care aparea in casa bunicii mele, cusuta cu fir albastru pe o panza atarnata ca un tablou pe peretele bucatariei . Era o realizare de dinainte de razboi dar, pentru cazul nostru, extrem de sugestiva . Doamna era imbracata intr-un capot, avea pe cap o basma, purtata ca o bandana moderna, innodata in fata, si tinea o lingura uriasa in mana, pazind o oala din care ieseau aburi . Cuvintele scrise cu aceeasi ata albastra erau si ele sugestive : “Mancarica s-a gatit si mi-astept sotul iubit” .

Bine, bine, complementul direct din fraza anterioara lipseste . Momentan, sotul nu face parte din peisaj . Si o sa vedem de ce . Totul a inceput acum multi ani, in clipa in care ajunsa acasa, dupa scoala, eroina noastra a gasit frigiderul gol . Din fericire, camara nu era la fel, intr-un cos erau aruncati cativa cartofi .  I-a luat, i-a curatat, apoi i-a taiat si i-a pus intr-o tigaie . A fost cea mai buna portie de cartofi prajiti mancat vreodata, iar istoria a consemnat prima realizare a ei in domeniul culinar . Si acum mai are, infasurat intr-un ziar, cutitul cu care a curatat coaja cartofilor . Unul cu plasele galbene, translucide si cu lama lunga, acum ruginita . Au urmat, pe rand, alte si alte realizari culinare : oua umplute cu branza, salata de boeuf, tartine cu pate de ficat, tocanita cu cartofi si ceapa, placinta cu branza si tort de ciocolata . Totul a culminat in clasa a XII-a, la majorat, atunci cand si-a uimit invitatii, intre care erau si multi colegi, cu delicioasa salata de cruditati in care pusese cateva nuci si prune uscate . Combinatia a fost fabuloasa si aprecierile primite au facut-o sa nu abandoneze niciodata sortul de bucatarie . A continuat cu facultatea, una tehnica, obisnuita, in timpul careia toate coelgele de camera ii dadeau bani sa le gateasca . Se ducea duminica in piata din apropiere si cumpara legume, carne, fructe, paste, orez, tot ce trebuie intr-o bucarie de camin si gatea toata ziua la resoul electric din dotarea unei colege din Galati . In doua ore facea ciorba, deh, carnea de vita fierbea mai greu, apoi intr-o ora pilaful cu piftelute si, la final, tot, pe resou, inchega o crema de zahar ars de se lingea tot palierul pe degete . Aseza oalele pe marginea ferestrei, la racit, iar colegele ei de camea stiau, atunci cand veneau de la Mall sau din cluburi, doar privind la geamul camerei lor, ca le asteapta o mancare buna si sanatoasa dupa ce isi pacalisera foamea cu alune si covrigei . Bine, bine, veti intreba dar cand apare el ? Sau de ce nu se ducea si ea in cluburi sa se distreze ? Foarte simplu, ea stia ca si Fat-Frumos este in primul rand barbat si nu se hraneste cu jaratic, si ca oricarui barbat, dupa luptele grele cu Zmeul Zmeilor i se face mai intai si mai intai foame si apoi se gandeste la televizore sau la o bere . Intr-o fraza, era convinsa ca o sa apara intr-o zi barbatul care sa o iubeasca si pe ea si felurile ei de mancare . Si a aparut, intr-o zi, un fost coleg de liceu, student la Automatica acum, venit sa verifice un cablu de retea ce bloca accesul la net, cu cateva zile inainte de sesiune, a caminului de baieti de vis-a-vis . Surpriza revederii a fost de ambele parti, la el dublata si de privelistea unei cratiti cu fasole verde ce fierbea cuminte la foc mic, imagine ce i-a excitat sucul gastric amortit, cu 24 de ore inainte, doar cu un ceai si un covrig cu mac . Vazandu-i chipul si intelegandu-i suferinta, ea l-a servit si cu o ciorbita proaspta de cartofi si, dupa cea de-a doua portie de fasole, a scos din proviziile secrete o sticla de Bergenbier . Berea i-a facut pe amandoi mai indrazneti, si-au adus aminte ca in timpul liceului, la o petrecere, au dansat lipiti unul de celalalt, si uitand de retea, de net, de sesiune si de desertul pe care il promisese fetelor, au trecut impreuna, in saruturi cu iz de ceapa si de rozmarin, botezul vinovat al dragostei . Incepand cu a doua zi, ea s-a transformat cu totul, isi gasise un tel, un orizont, si se manifesta ca atare . Chiulea de la cursuri si statea toata ziua prin biblioteci sau librarii cautand carti de gatit . Colectia “Sanda Marin” o epuizase de mult, trecuse la “scriitori” straini, carora le conspecta, atenta la fiecare miligram, retetele neobisnuite . Colegele de camera erau si ele uimite, renuntasera la shopping si la cluburi doar ca sa nu piarda bunatatile ce li se pregateau ca la cel mai rafinat restaurant . Ce mai, era in camera lor un festival de gusturi, culori si arome . Lipsea un singur lucru … El . Cel care declansase aceasta nebunie, colegul ce tinea o dieta obligatorie, nu se mai aratase de atunci . Si a trecut o saptamana, doua, apoi o luna si inca una, pana cand o “prietena” binevoitore i-a spus ca l-a vazut la coada la o saormerie . Atunci a inteles ca toate eforturile ei au fost in zadar si ca nu se poate lupta cu farmecele si atractiile oferite de fast-food-ul autohton . Calma, linistita, senina a aruncat la gunoi mancarea gatita cu doua zile inainte, iar apoi a luat cutitul-talisman, cel cu plasele galbene si cu rama ruginita, si a taiat toate cablurile de Internet din campus, facand sa se amane examenele de licenta la 5 facultati pentru ca nu teminasera studentii de descarcat lucrarile de diploma .

Anii au trecut, a terminat facultatea. si-a gasit un post in orasul natal, la un fabricant de mobila . Si-a luat cu un credit un mic apartament in care piesa cea mai valoroasa este aragazul si a inceput din nou sa caute . Colegii ii apreciaza cu totii crevetii inabusiti si prajiturile pe care le aduce la ziua ei de nastere, in fiecare an (si parca trec din ce in ce mai repede), dar n-a fost niciunul care sa-i ceara reteta si, mai apoi, mana . Prietenii ii sunt alaturi, o poarta prin tari straine, pe la carciumi sofisticate, ii fac cunostinta cu barbati gurmanzi si pofticiosi, dar nimic . O singura data, intr-o croaziera pe Mediterana, a crezut ca l-a prind pe Dumnezeu de un picior . Bine, bine, totul a pornit intr-adevar de la un picior . Al ei, de care s-a impiedicat un chelner ce ducea un platou cu branzeturi unor italieni . Bietul chelner l-a scapat pe jos in hohotele tuturor, ea fiind singura care n-a ras, ci doar si-a scos o bucata de camembert ce ii alunecase in decolteu si a inghitit-o lasciv in fata lui . Chelnerul s-a dovedit a fi roman, aspirant la postul de bucatar de pe vapor, un autodidact, admirator al lui Gordon Ramsay si Jamie Oliver si privitor fidel al concursurilor de tip Master Chef . Ea si-a cerut scuze, si a facut-o tip de 10 zile, cat a durat calatoria, atat in timpul zilei, dar mai ales al noptii, reusind sa vindece orgoliul ranit al barbatului si sa-l invete pe acesta cateva trucuri, nu numai culinare . Dar timpul a zburat, el, Fat-Frumos de pe vapor, a ramas pe mare, ea s-a intors pe uscat, in orasul in care nu exista niciun barbat care sa-i intelega si sa-i accepte pasiunile .

Si uite asa , ca sa ma apropii de final, au trecut anii, si eroina noastra a ajuns la 35 de ani, varsta la care stapaneste arta culinara la perfectie, dar bunatatile ei ajung doar la colegi sau la rude sau la vecini, nereusind inca sa-l gaseasca pe cel pe care sa-l roage, in fiecare duminica, sa vina putin pana in bucatarie si sa-i dea sa guste dintr-o lingura de lemn putina ciorba, sa-l lase doua secunde si apoi sa-l intrebe :”Iti place ? Este destul de sarata ?”

Aaaa, sa nu uit, doua lucruri nu le-a mai facut niciodata : nu si-a pus Internet si nu a mai mancat branza . De orice fel .

* poza de aici