Cred ca am ajuns in punctul in care as dori sa incerc cate putin din experientele care ma inconjoara . De exemplu, regret si acum ca, in timpul facultatii, nu am putut sa fiu plasator la teatru . Sa rup bilete la intrare, sa conduc perechi elegante catre locurile lor, sa mangai copii neastamparati pe cap si sa-i linistesc, sa tusesc dojenitor langa indragostitii din ultimul rand, ce repeta la nesfarsit scena sarutului din clasicul “Romeo si Julieta” sau, la final, sa alerg dupa batranei visatori ce-si uita, pe scaune, invariabil, manusile sau umbrela .
Acum teatrele sunt mai mult goale asa ca m-am orientat spre alte “locatii” care nu duc lipsa de “spectatori” . Cum ar fi supermarket-urile … Si ca sa va ofer un exemplu concret (nu trebuie sa-mi plateasca reclama inclusa !) as alege Carrefour-ul . Aici am vazut un job care mi-ar placea tare mult . Nu stiu cum sa-l denumesc : lucrator, muncitor, angajat sau supraveghetor … pe role . Adica pe patine cu rotile . Da, intotdeauna am vrut sa fiu ca acele persoane care se plimba pe role in Carrefour . Ia ganditi-va putin de ce … In primul si in primul rand as fi cu un cap mai inalt decat aproape toate lumea (mai putin baschetbalistii de la ASE Soft pe care ii mai vad ducand cate un cos albastru undeva pe la inaltimea unui om normal) si as putea privi de sus pe toti cei care intra in magazin, indiferent ca poarta bermude, tricouri cu burta si colane princiare la gat sau ca isi ascund discret ceasul Constantin Durmont sub maneca impecabil croita a costumului Armani . Latura sportiva nu trebuie nici ea neglijata : miscarea browniana intre casele de marcat, raionul de biscuiti si gondolele cu Sprite nu poate decat sa faca bine colesterolului, circulatiei periferice si ficatului “lenes”, definiti in manualele de specialitate ca factori de risc asociati cu viata trepidanta, lucrul intr-o multinationala si criza economica care nu se mai termina odata . Continuand latura sportiva, nu as putea uita senzatiile tari, adrenalina ce mi-ar curge direct in vene, in timpul curselor nebunesti printre rafturile magazinului urmarind copii ce mai desfac cate o punga de napolitane, gospodine ce miros, prefacut naive, cate un parfum Celine Dion sau tineri imberbi ce palmeaza, aparent nevazuti, cateva prezervative frumos ambalate . Ori as supraveghea atent actiunile de fidelizare desfasurate de tinere imbracate in costume caraghioase, in forma de mezeluri, ce impart gratuit tuturor cate o feliuta de salam infipta in varful ascutit al unei scobitori . As fi atent ca nimeni sa nu ia mai mult de doua felii astfel incat sa se ajunga, vorba ceea, la toata lumea .
Dar cel mai mult si mai mult as fi incantat de orele de noapte, timp in care magazinul se goleste, si cu ajutorul unui bat de mop de la raionul de obiecte casnice as incinge impreuna cu colegii mei un meci de hochei extraordinar . In care pucul ar fi pe rand merele scapate de cumparatori pe sub lazi, DVD-urile ascunse prin masinile de spalat pentru a fi luate mai tarziu, capacele de la sticlele de suc baute cu capul in frigidere pentru a nu fi observati de camerele video, pantofii vechi si scalciati lasati in locul celor noi, probati si “lipiti” de picioare sau sigurantele de plastic (alea care bipaie la iesire, chiar daca sunt trecute pe deasupra unui magnet !) , ce au apartinut hainelor “Violet by Andeea Marin”, rupte in doua si aruncate in cutiile cu mancare pentru caini . Miza ar putea fi una destul de mare : cine poate scoate din acvariul cu somni de peste 3 kilograme monedele de 5 yeni aruncate de niste cumparatori japonezi ce au crezut ca au intrat in muzeu . Probabil pentru ca ce se vinde acum la noi era la ei in pravalii acum 10-15 ani .
Frumos, dar nu cred ca as rezista mai mult de 3 luni din cauza proximitatii tavilor pline de aripioare picante, sarmale, frigarui, jamboane si costita afumata ce m-ar duce cu gandul la o alta meserie interesanta : vanzator la Fast Food .
Pofta buna !
* foto de aici
