Tații, când se duc, unde se duc ?

De prima data, de cand ai iesit din burta mamei, ti-ai fixat privirea pe barbatul solid ce se comporta ca o fetita la jocul de sotron, sarind de bucurie intr-un picior. Avea o fata blanda, dar o uitatura usor lesinata, cu un zambet ce ii impartea fata in doua suprafete perfect egale. Toti cei din jurul lui incercau sa-l atinga, sa-l felicite, dar el nu avea decat ochi pentru ea, mama ta, cea spre care priveai si tu, din pozitia culcat in brate. In acel moment a inceput competitia intre voi, avand la inceput ca premiu atentia, grija si dragostea femeii care se impartea, saraca, cum putea, intre spalatul scutecelor, alaptatul tau, gatitul mancarii lui, calcatul hainelor lui si discutiile la telefon cu bunica ta. Castigai usor meciurile nocturne pentru ca orice urma de plans era imediat sesizata si vindecata cu sanul sau cu biberonul, in timp ce rugamintile barbatului erau tratate cu spatele sau cu dureri de cap.

Ai mai crescut, ai inceput sa mergi in picioare si sa strangi cat mai multe jucarii. Obiecte cu care, uneori, se juca si el cu o placere si o curiozitate pe care erai invidios. De aceea mai luai masinutele, trompetele si pistoalele si le izbeai de pereti ca sa nu mai aiba cu ce se delecta adversarul tau. Intre timp ai observat ca individul pleca dimineata de acasa si se mai intorcea seara, cateodata destul de obosit si ravasit. Si ai hotarat ca e timpul sa incerci si tu acelasi lucru. Si te-ai dus la gradinita, apoi dupa doi-trei ani la scoala. Si pentru ca el citea mereu “Sportul”, “Flacara” si “Magazin” te-ai apucat si tu de invatat literele, de citit, la inceput, povesti si basme, si, prin clasa a VII-a frunzareai chiar ziarele si revistele mentionate mai sus, inainte ca acestea sa ajunga in mainile lui. De aici ai prins si pasiunea pentru fotbal. Ca sa ajungi pe stadion (inca nu aveai bani de bilete), ai facut pace cu el si timp de 90 de minute mancati seminte in tribune, va imbratisati la golurile echipei favorite si dadeati ochii peste cap la contrele adversarilor.

Ti-a placut si matematica, pentru ca te-a provocat el cu foi imense, albe, cu desene geometrizate si calcule intreminabile, pe care le aducea casa din cand in cand si asupra carora statea aplecat ore in sir, cedandu-ti  ziarele, jucariile si cartile. Ai ajuns si pe la Olimpiade, fazele superioare, dar nu ai realizat ca s-a intamplat din cauza lui si ai uitat sa-i multumesti, fiind sigur ca era doar insistenta batranului prof de matematica.

Printr-a opta ti-ai dat seama ca el face ceva mult mai important decat faci tu, fumeaza. Asa ca te-ai apucat, la concurenta, si tu. Iti placea pentru ca era palpitant, riscant, mai ales cand el te mirosea si innebunit iti cauta tigarile prin buzunare, ghiozdan sau adidasi. Zambeai, pentru ca erai din nou invingator, pachetul de “Amiral” sau “Snagov” era ascuns in compartimentul de baterii al casetofonului. Apropo de casetofon, ti-a placut si muzica pentru ca el asculta duminica, la pick-up, Phoenix, Mondial si  Bill Haley, dupa care punea discurile mari, de culoare abanoslui, cu religiozitate in niste coperti frumos colorate. L-ai convins sa-ti ia de la Consignatia un casetofon (japonez si mono), caruia i-ai dat o dubla utilitate, ascunzatoare de tigari si sursa de muzica care sa-l enerveze. Ai inceput cu Abba, Bee Gees, Village People sau Donna Summer, n-a fost bine… ai vazut ca-i plac si lui. Ai continuat cu Led Zeppelin, Rolling Stones, Aerosmith si Nazareth. A mers o perioada, dar apoi l-ai auzit fredonand “Love hurts” si ti-ai dat seama ca trebuie sa schimbi campul de batalie.

Te-ai apucat de sport, handbal, baschet, fotbal. Clar, aici nu te putea intrece, dar ai avut odata emotii mari. Ai fost cu bicicleta (o semicursiera sovietica pe care ti-a cumparat-o dupa ce ai luat examenul de treapta intai), impreuna cu doi prieteni, intr-o excursie mai lunga. Incercand sa ocolesti o gaina turmentata, ai prins o portiune cu nisip si ai ajuns intins, cat erai de lung, la pamant. Cand te-ai intors, el s-a suparat foarte tare, a facut o criza de nervi cand te-a vazut cu genunchii insangerati si a promis ca “o sa puna toporul pe bicicleta”. Te-ai temut ca ramai fara ea, dar i-a trecut repede si ai continuat sa cauti cu obstinatie succesul.

La scoala, in fata colegilor, erai fair-play, iti laudai adverasrul ori de cate ori puteai. “Babacu'” era prietenul tau cel mai bun, te batea la ping-pong, dar la badminton erai tu mai bun, iti aducea din deplasarile de prin tarile socialiste blugi redegisti, locomotive de jucarie, calculatoare de buzunar sau ceasuri electronice cu 7 melodii. La serviciu, la fabrica, era un sef model, mai avea un pas si putea sa ajunga director, iar tu, in secret, te gandeai sa ajungi ca el. Intr-un cuvant erai mandru de tatal tau.

Anii au trecut, ai plecat de acasa la facultate, a fost prima data cand ai stat mau mult departe de ai tai, si, in fiecare saptamana, spre vineri seara, ti se facea un dor nebun de jocurile pe care mintea ta le inventa. Voiai sa-i marturisesti tatalui tau cum il pacaleai cu tigarile, cum ai ascuns in dulap prima fata pe care ai adus-o acasa si cat de mult te distrai cand te intreba de notele de la scoala. Te lua cu masina de la gara si primul lucru pe care-l faceai era sa-i sari in brate si sa-i spui cate examene ai luat . Seara, acum egali in drepturi, va intindeati la o sticla de vin si la povestiri despre oameni dragi.

Anii au trecut, te-ai insurat, ai si tu un baietel, pe care ai crezut ca-l controlezi, ca-l tii tot timpul sub observatie, pana cand ai observat o lumina stralucitoare in ochii lui atunci cand te bate mai mereu la NFS si FIFA 2010. Istoria se repeta, in mod ironic, intotdeauna.

Cand te intalnesti cu fostii colegi de liceu, vorbiti mai intai de copii, apoi de parinti; ii cunosti pe toti, de la serbarile scolare, apoi din caminul studentesc, cand intrau in camera cu sacosele pline. Tatii mai veneau si la un fotbal sau la un tenis, erai mereu impresionat de prezenta lor fizica, de glasul lor baritonal si de lucrurile pe care le faceau mai bine decat tine. Acum, in discutiile voastre, tatilor le sunt asociate cuvinte noi, expresii medicale necunoscute pana acum, complicate, greu de pronuntat, ce iti aduc aminte de orele de anatomie din clasa a XII-a, termeni imprumutati de la medici germani si nume care iti provoaca frisoane pe sira spinarii. Pui mana pe telefon, suni, afli ca sunt bine, rasufli usurat, a mai trecut o zi. O zi ce se adauga la o suta, o mie, o suta de mii de clipe, toate dilatate astfel incat niciodata nu vei sti unde se duc cand se duc.

* poza de aici