…. Cu ce a castigat si-a cumparat un calculator, o raritate in acele timpuri si de aici a inceput Aventura . Tot in acelasi an a reintalnit-o si pe Simona, o vecina de bloc ce s-a intors si ea acasa de la facultate, in cautarea unei traiectorii stabile . Pentru el a contat mult delicatetea, stapanirea de sine si ambitia dovedite in plimbarile si intalnirile din ce in ce mai dese, dar si faptul ca bunicul ei depusese deja cerere pentru a-si lua inapoi treizeci de hectare de livezi si vie . S-au casatorit in toamna si s-au mutat in casa bunicilor ei, undeva la marginea orasului . Acolo, in acel loc, cu calculatorul cumparat din banii castigati la suc a inceput sa creeze programe simple de contabilitate primara si gestiune a stocurilor. L-a ajutat si Simona ca specialist si absolvent de Finante-Banci . Cu programele astea a luat la rand toate pravaliile, boutique-urile si chioscurile rasarite ca ciupercile dupa ploiae si le-a propus patronilor sa le tina contabilitatea . Prima luna pe gratis, urmand sa plateasca, daca sunt multumiti, luna urmatoare . A avut un success fulminant, piata era goala, nimeni nu se gandise serios la taxe, impozite, calcul de venituri si cheltuieli, dar guvernul de atunci a facut, nu stiu cum, o miscare desteapta, impunand primele legi de functionare a SRL-urilor . Cu banii castigati a vrut sa-si ia un ARO, dar, ghinion, fabrica nu mai producea, daduse faliment, asa ca si-a luat un Peugeot cu doua usi de la un preot ce aducea masinile din Franta printr-o fundatie ecumenica . Si-a investit banii in alte calculatoare, pe care le-a vandut celor care ii foloseau programele, castigand acum bani din intretinerea computerelor si a soft-urilor instalate pe ele . Apoi a trecut la activitati de import , a adus copiatore vechi din Germania, pe care le repara singur si apoi le vindea pe bani buni celor care aveau nevoie . Si apoi clasicul service pentru copiatoare .
Din pacate , orasul era mic, firmele nu se inmulteau precum iepurii, asa ca, la un moment dat, a epuizat resursele de bani ale concetatenilor cu afaceri profitabile . Ambitia lui era mare, asa ca s-a mutat in Bucuresti, unde in paralel, cu administrarea firmei proprii s-a angajat intr-o multinationala pentru a invata sistemul din interior . Iar Simona a prins un job bun intr-o banca . Amandoi si-au facut relatii, cunoscand lumea buna a business-ului romanesc, dar mai ales pe cea internationala, reprezentata de indivizi mai mult sau mai putin binevoitori . Doua lucruri au invatat amandoi, ca nu e bine sa cedezi niciodata si ca un cuvant pus de cine trebuie unde trebuie face mai mult decat un milion de dolari . Dupa cativa ani, Adrian si-a dat demisia si s-a intors la firma lui veche cu o tona de idei proaspete si o cantitate identica de entuziasm . A pus cap la cap tot ce a vazut si a inceput o era noua, una in care castigarea clientilor era pe primul loc. Si-a injghebat si o echipa, in care l-a adus si pe vechiul coleg de camin, Marius, si, cu totii, si-au suflecat manecile pornind la treaba . Nopti nedormite, negocieri aprinse cu clientii, cafele baute una dupa alta, bani imprumutati de la banca, sedii schimbate in fiecare an, drumuri pana la furnizorii din Germania, contracte semnate la o bere sau la o piesa de teatru, toate acestea au facut ca in cativa ani firma lui sa fie cunoscuta si respectata . Nu si-a luat un Aro, dar si-a cumparat o Skoda Octavia alba cu care isi ducea deseori baiatul cel mare la scoala . Mai avea si o fata, mai mica, la gradinita, gingasaa si sensibila ca mama ei . Familia ii era implinita, iar viitorul i se vedea clar, ca o stea aflata la zenit . Lucrurile bune invatate la corporatie i-au folosit si aici . A facut din firma lui un incubator al ideilor de succes : a dat credit tinerilor, si-a mobilizat angajatii prin teambuilding-uri si premii consistente, a organizat petreceri de sfarsit de an, a muncit cot la cot cu colegii lui, raspunzand la telefoane, carand calculatoare si servere, pierzand-si noptile in fata ecranelor de Windows . In momentul in care lucrurile au inceput sa mearga de la sine, avand un nucleu solid de clienti, a inceput sa-si intoarca fata si spre el insusi, spre nevoile si placerile proprii . Concediile au inceput sa se lungeasca si sa iasa in afara Europei, in locuri in care noaptea era zi acasa sau invers, intelegeti ce am vrut sa zic . Casa bunicilor Simonei, dintre vii, a fost vanduta iar banii, inmultiti, s-au transformat intr-o vila cocheta situata intr-o comuna de langa Bucuresti . Octavia s-a dat de trei ori peste cap si si-a schimbat sageata inaripata de pe capota cu steaua in trei colturi a unui Mercedes negru si mare, cat o locomotiva . Copiii se duceau cu masina la scoala, aveau sofer, un var de-al doilea, ce terminase liceul auto, si acum, dupa ce lucrase vreo doi ani pe un camion la o firma de distributie, era omul bun la toate . Intalnirile cu potentatii afacerilor autohtone se inmultisera, dineurile la restaurantele selecte, cadourile pretioase daruite si primite, conversatiile lungi, spumoase, dar avand scopuri precise, ii acaparau aproape tot timpul . Putinele clipe ramase le petrecea la birou, doar cateva ore pe zi, aproband si semnand contractele mai consistente . Ii delegase toate atributiile principale lui Marius, avea incredere in el, o incredere construita pe amintirile din studentie si pe procentul de actiuni cedat cu cativa ani in urma . In rest ceilalti angajati il mai vedeau doar din poza din “screen saver-ul” ce rula pe calculator in momentul in care, timp de 5 minute, nu mai atingeau mouse-ul sau tastatura . Si, pe langa poza, ii mai citeau si incurajarile de tipul “Treci la treaba, sunt cu ochii pe tine ” . Discutiile, glumele si galagia de odinioara se transformasera treptat in priviri incruntate, sprancene impreunate si vorbe aspre . Adrian descoperise, deodata, ca se consuma prea mult curent, ca incalzirea e prea scumpa, iar chiria prea mare, ca aerul conditionat este inutil si ca ar fi mai bine sa aduca un automat de cafea cu bani decat sa o tina pe tanti Ioana, femeia care se ocupa de bucataria firmei . Un singur lucru ii descretea fruntea, de fapt nu chiar lucru, pentru ca era cat se poate de vie . Violeta avea 27 de ani, un par ca frunzele ruginii ale toamnei si un corp pe care scria “Atentie, curbe periculoase !”. Lucra la Marketing si zambea tuturor . Ce s-a intamplat intre ei este de domeniul ezotericului, nimeni nu a putut sa jure, cu mana pe inima, ca au fost vazuti impreuna . O singura persoana din lumea aceasta, Simona, a rectionat prompt, dandu-si demisia de la banca unde avea o cariera promitatoare si obligand-ul pe Adrian sa o angajaze la firma lui (a lor) ca sefa peste departamentele financiar si personal . Actiunea a fost binevenita atat pentru el, pantru ca banii pentru postul acesta intrau tot in buzunarul familiei, cat si pentru ea, caci in doua saptamani, Violeta nu a mai fost vazuta pe o raza de 10 kilometri in jurul cladirii in care aveau birourile . Adrian isi dadu atunci seama ca venise timpul sa se retraga, la propriu, in propriul birou . Acolo, pe masa, sub un geam de cristal, si-a pus cateva poze pe care, de atunci, le-a privit in fiecare zi : o Dacie 1300, imagine decupata dintr-un almanah Scanteia, vechi, o bicicleta galbena rezemata de un stalp si un calculator IBM XT .
*poza de aici
